Prin masaj terapeutic se inţelege un grup de exerciţii mecanice de tip manual sau tehnic prin care, luându-se contact cu tegumentul, se efectuează diferite manevre, în scop igienic, profilactic sau terapeutic şi recuperator. Aceste manevre stimulează pielea, determinând reacţie vasculară, biochimică, de stimulare senzitivă şi induce reacţii de tip reflex în vecinătatea zonei de masaj sau la distanță.
Indicațiile masajului terapeutic:
- Afecţiuni ale aparatului locomotor – reumatismale, neurologice, posttraumatice, psihogene – afecţiuni articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite şi polinevrite, retracţii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii şi atrofii musculare de diferite cauze.
- Afecţiuni ale aparatului cardiovascular – staze venoase şi limfatice, cu edeme circulatorii periferice.
- Afecţiuni ginecologice – inflamaţii cronice, ptoze uterine, aderenţe etc.
- Afecţiuni psihogene – forme de nevroză astenică, spasmofilii, distonii neurovegetative.
- Afecţiuni dismetabolice – obezitate, diabet, gută.
- Pediatrie – anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice.
- Geriatrie – tratament de întreţinere şi stimulare a musculaturii scheletice şi a metabolismului diminuat, după explorări paraclinice.
- Optimizarea formei sportive.
- Sedentarism.
- Profilaxie secundară.
- Îmbunătăţirea consistenţei, elasticităţii şi mobilităţii pielii.
- Creşterea supleţii şi ameliorarea circulaţiei sângelui la nivelul ţesutului subcutanat şi conjunctiv.
- Stimularea resorbţiei produşilor din jurul leziunilor, cu refacerea mai rapidă a ţesuturilor respective şi grăbirea cicatrizărilor.
- Îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, cu creşterea cantităţii de oxigen la nivelul ţesuturilor şi cu eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea musculară.
- Activarea circulaţiei limfei din căile limfatice cu o resorbţie mai rapidă a lichidelor interstiţiale şi a edemelor.
Contraindicațiile masajului terapeutic:
- Afecţiuni maligne sau cu potenţial de malignizare prin masaj.
- Afecţiuni cutanate (bolile de piele) : parazitare, infecţioase, inflamatorii, eczematoase, eruptive de diverse cauze, plăgi posttraumatice, fragilitate capilară.
- Afecţiuni acute febrile.
- Afecţiuni inflamatorii osoase şi osteoarticulare.
- Tuberculoză cu diferite localizări.
- Tromboflebite şi flebotromboze.
- Afecţiuni cardiocirculatorii acute : angină pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm, insuficienţă cardiacă, embolii cu diferite localizări, hipertensiune arterială netratată.
- Afecţiuni pulmomare acute.
- Afecţiuni acute ale tubului digestiv.
- Manifestări hemoragipare.
- Bolile psihice majore (în special psihoze).
Zone anatomice în care se interzice masajul:
- spaţiul popliteu (situat pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului);
- triunghiul lui Scarpa (situat la rădăcina membrului inferior, faţa anterioară) ;
- axilă (subsuoară);
- articulaţia cotului (faţa anterioară);
- partea anterioară a gâtului;
- partea interioară a coapselor și zona cu varice.
Terapia prin masaj promovează sănătatea, susținând propriile procese ale organismului.
Terapia prin masaj acționează benefic asupra corpului în întregime. Masajul îmbunătățește circulația sângelui și a limfei. Celulele individuale ale corpului depind de o alimentare din abundență cu sânge și cu limfă, deoarece aceste fluide aduc nutrienți, oxigen și îndepărtează deșeurile și toxinele. Astfel, este ușor de înteles importanța unei bune circulații pentru sănătate, cât și efectul benefic al masajului pentru întreg organismul.
De asemenea, masajul terapeutic:
- determină modificări în structura sângelui, îmbogățindu-l cu oxigen cu pâna la 10-15% mai mult.
- poate ajuta detensionarea mușchilor contractați și îi poate stimula pe cei slăbiți, flasci. Acest echilibru muscular poate ajuta postura și promova eficiența în mișcări. Masajul nu mărește în mod direct forța musculară, însă poate grăbi recuperarea după oboseala ce survine în urma exercițiilor. În acest fel, este posibil să se realizeze mai multe exerciții și antrenament, ceea ce în timp, fortifică mușchii și îmbunătățește condiția fizică. De asemenea, masajul întinde ușor mușchii și țesuturile, susținând menținerea elasticității lor.
- măreste secrețiile și excrețiile corpului; masajul mărește producerea sucurilor gastrice, salivei și urinei ; totodată, are loc o excreție mărită de nitrogen, fosfor anorganic și clorură de sodium (sare), ceea ce mărește rata metabolică (utilizarea materialului absorbit de către celulele corpului).
- echilibrează sistemul nervos calmându-l sau stimulându-l, în funcție de ce efect are nevoie individul în acel moment.
- îmbunătățește starea pielii. Masajul acționează în mod direct asupra funcției glandelor sebacee (uleioase) și glandelor sudoripare, care mențin pielea lubrefiată, curată și răcoroasă. O piele dură, lipsită de elasticitate, poate deveni moale și suplă.
- influențează organele interne. Prin stimularea directă sau indirectă a nervilor ce alimentează organele interne, vasele de sânge ale acestor organe se dilată și permit o alimentare mărita cu sânge.
Beneficiile terapiei prin masaj
Cunoașterea efectelor fiziologice ale masajului face posibilă o mai bună înțelegere a beneficiilor asupra sănătății și stării de bine a corpului. Câteva dintre beneficiile masajului terapeutic sunt :
- Masajul acționează pentru a dispersa efectele secundare ale acțiunii mușchilor, efecte ce irită mușchii și terminațiile nervoase. Totodată, acizii lactic și carbonic se acumulează în mușchi, la scurt timp după începerea unui program de exerciții.
- Masajul crește elasticitatea ș contractilitatea mușchilor. Orice metodă de masaj contribuie la creșterea cantității de sânge și oxigen în mușchi. Acest fapt, îmbunătățește elasticitatea, contractilitatea și posibilitățile funcționale musculare și întârzie momentul anoxiei și acumulării de toxine, ce provoacă glicoza.
- Masajul reduce tensiunea musculară. Nu este nici un mister în faptul că, masajul alină durerile și contracturile musculare. Anumite manevre ale masajului ce obțin efecte relaxante, duc la scăderea excitabilității și a contractilității musculare. Acest lucru este explicat, prin faptul că, masajul crește circulația sângelui în mușchi, ceea ce îmbină și produce natural, asa-numitele opiacee, care alină durerea și contractura musculară.
- Masajul ajută refacerea în cazurile de rănire a țesuturilor moi, precum întinderile și răsucirile. Acest lucru este posibil, întrucât creșterea și repararea țesutului sunt accelerate printr-o circulație eficientă în zonele afectate și stimularea adecvată a țesuturilor în curs de vindecare.
- Masajul mărește mobilitatea și flexibilitatea încheieturilor. Oferind un bun efect vasodilatator și trofic, capsulele articulare sunt hrănite, iar articulațiile devin mai sănătoase.
- Stimulează și alină sistemul nervos, cât si pe cel endocrin. Prin aplicarea procedeelor de masaj excitante, se menține condiția psihomotrică optimă. Efectuat prin manevre lente, blânde, calmante, constituie un mijloc deosebit de eficient împotriva încordărilor excesive, a tensiunilor psihice, a durerilor, a stării de neliniște și a stresului. Efectul de relaxare, de înlăturare a oboselii, se obține tocmai prin relaxarea sistemului nervos și a sistemului endocrin, eliminând o serie de hormoni care induc starea de bine. Prin masaj se stimulează producerea de endorfine, substanța chimică din creier, care produce sentimentul de fericire, de asemenea, reduce nivelul hormonilor de stres, cum ar fi, adrenalina, cortisolul sau norepinefrina.
- Masajul reduce stratul adipos. Este recunoscută facilitarea lipolizei, masajul ducând la scăderea stratului adipos. Masajul întreține și dezvoltă suplețea țesutului conjunctiv, combate depunerile grăsoase în exces de sub piele și totodată, le previne.
- Masajul îmbunătățește digestia. Efectele masajului se văd și în îmbunătățirea digestiei, prin dispariția constipației, a balonării și prin eliminarea mult mai facilă. Masajul ,,periostal” este cel care întărește tonusul pèreților organelor cavitare, crește peristaltismul și stimulează secrețiile intestinale.
[…] 3. Masajul. […]